sâmbătă, 24 decembrie 2011

Poveste de Craciun

Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.
O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.
-E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou? 
Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:
-Cati bani ai?
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazura cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.
-Ajung? intreba ea cu mandrie. Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei.
Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.
-Ia-o, spuse el fetitei. Si du-o cu grija!
Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:
-Colierul acesta a fost cumparat de aici?
-Da, domnisoara.
-Si cat a costat?
-Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale, nu privesc decat pe client si pe mine.
-Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!
Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.
-Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea.


Preluata de pe http://www.acumsiaici.ro/2011/poveste-de-craciun/#more-1312

joi, 1 decembrie 2011

Fericirea eterna


 
- Va sa zica ai venit pentru fericirea eterna? intreba Judecatorul.
- Da - ii raspunse spiritul proaspat dezintrupat.
- Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
- Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
- Ba da - ii raspunse Judecatorul.
- Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar fericirea eterna.
- Ne pare rau, ai fost informat gresit.
- Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit etern!
- Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
- Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
- Ne pare rau…
- Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
- Ne pare rau: nu.
- De ce nu?
- Fiindca asa e regula.
- Care regula?
- Cea instituita de Tatal.
- Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
- Pai nu e crud.
- Nu e?
- Nu.
- Dar cum asa?
- Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
- Cum adica?
- Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
- Nu mi se pare corect!
- Treaba ta.
- Totusi, ce pot face acum?
- Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
- Bine, si ce fac daca merg inapoi?
- Exersezi fericirea.
- Exersez fericirea? Si cum fac asta?
- Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
- Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata… 
- Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.
 
Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. 
Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.
 
Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectionezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.
Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa le oferi tu lor. 
Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…
- Oh, ce simplu e!
- Da, e simplu ca buna ziua!
- Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
- Cauta sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Cauta sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te mentii in limita bunului simt. Daca o depasesti, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
Si inca un lucru: spune “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
- Deja ma simt fericit!
- Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
- Va multumesc - ma simt atat de fericit!
- Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheie Judecatorul.
Spiritul dezintrupat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.
Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.
Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.
- Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
- Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un altul in halat alb.