Menirea unui caine

O povestioara cu tilc!

...preluata de pe un grupul de discutie"lux_sublima@yahoogroups.com"

Fiind veterinar, l-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasie a batranului catel la ei acasa. 

In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta. 

In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste. 

Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire: „Eu stiu de ce." 

Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare. 

El a spus: „Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?" Copilul de sase ani a continuat: „Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa stea la fel de mult."

Tine minte, daca un catel ar fi profesorul, ai invata lucruri precum: 

Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor. 
Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare; 
Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur; 
Trage cate un pui de somn; 
Intinde-te inainte de a te ridica; 
Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi; 
Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga; 
Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient; 
In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba; 
In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros; 
Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul; 
Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi; 
Fii loial; 
Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti; 
Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti; 
Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si mangaie-l incet cu nasul; 

BUCURA-TE DE FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILEI!

ESTE HAR.....

Este har…
- sa iubesti fara sa fii iubit…
- sa slujesti fara sa fii pretuit…
- sa daruiesti fara sa ti se multumeasca…
- sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca…
- sa ierti fara sa fii iertat…
- sa-l sustii pe cel care te-a lepadat…
- sa ramai linistit, desi esti nedreptatit…
- sa crezi desi nu vezi fata in fata…
- sa crezi desi nu esti deplin lamurit…
- sa investesti cladind fara sperante…
- sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
- sa vorbesti de dragul adevarului…
- sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti….
- totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti…

Pr Iustin

Astazi mi-a batut la usa o fosta iubire.

O iubire traita nebun si neintelept, genul de iubire despre care auzi petrecandu-se altora si-ti spui ca tu nu vei trai in viata ta asa ceva, slava Cerului! Iar cand vine, nu i te poti opune, o traiesti cu rasuflarea taiata si cu inima franta si nu te recunosti nicicum. Iubirea aceea pe care nu-ti vine sa o strigi in gura mare pentru ca nu intelegi cum de nu poti renunta la ea.  Iubirea lectie. Iubirea oglinda.  Cea dupa care simti ca in viata ta nu o sa te mai darui, nu o sa mai iubesti, iti incui inima si o lasi doar sa pompeze sange si te indrepti catre natura, catre ceea ce e usor de iubit - plante sau animalute sau carti, ori catre Dumnezeu, in lipsa de altceva. Alegi singuratatea. Alegi sa te pazesti cu 7 lacate, distrugi podurile, si-i privesti pe cei care vor sa se apropie de tine ca pe potentiali inamici. Si te stradui sa intelegi de ce. Daca ai rabdarea de a intelege, poti merge mai departe. Darami zidurile. Descui lacatele. Refaci podurile. Te intorci cu fata spre lume. Esti pregatit pentru ceea ce vine. Si-i multumesti celui care te-o iubit asa de tare incat si-a asumat lectia si suferinta alaturi de tine. Il iubesti iar. Dar altfel. Te uiti in jur si-i vezi pentru prima data pe cei care astepta la poarta inimii tale. Si traiesti mai departe. .....preluat dintr-un mail trimis de JeDi

Poveste despre suflet

Era odata un rege care avea 4 neveste.

  Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce
era mai bun.

  De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama
ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

  Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele
avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste
momentele grele.

  Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie
in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea
il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

  Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi
singur."

  O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am
daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu
am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

  "Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

  Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

  "Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

  Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei
sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

  "Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat
si de acest raspuns.

  Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat
de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

  Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!"

  In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

  Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

  Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

  Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru
dupa ce nu mai suntem.

  Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.



Poveste preluata de pe http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/3928

Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era 
ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce 
luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste 
sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus: 


- Am auzit un greiere. 
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui. 
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul. 
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul. 

Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona 
unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul 
greiere. Prietenul sau a ramas uimit. 

- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc! 
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde 
de ce asculti cu ele. 
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest 
zgomot! 
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. 
Da-mi voie sa-ti arat. 

A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada 
discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, 
au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in 
jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor. 

- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce 
este important pentru tine. 

Ascultind zi de zi la televizor  gilceava, crimele, tragediile, 
URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU  se formeaza pe tot ce este 
urit, rau. Ni se impregneaza FRICA! 

Devenim neputinciosi, tematori ( de avion, de frig, de vint, de mincare, de 
oamenii de linga noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CIND SI CUM. 

UITE ASA:  ascultind asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile 
fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, tarim intr-o lume 
nesigura, urita, nu mai am incredere in nimeni, etc. 

Intre timp greierii cinta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim. 

Viata este frumoasa si merita traita! 

Hraneste-ti sufletul  ascultind tot ce te unge la suflet, nu ce te raneste! 
Dumnezeu ne-a dat sufletul sa il hranim, sa il curatam, sa avem grija de el.

E foarte bine!

Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care  se afla   - (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel, spunand: "E foarte bine!"                                                                                      

Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul  incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat  si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" .                                                                                                                                                           

La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca  prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.                                                                                                                                                                 
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare".                                                                                                                            
Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance  pe nimeni care nu era....intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.  La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare  cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat.  
                                                                                                              
"Ai avut drepate", i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca  patania cu canibalii.                                                                                                                                
  "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost  urat din partea mea sa fac acest lucru."                                    
  "Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!".                                                                                                  
  "Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?".                                      
  "Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine."                                                                                                                                                        
  Indiferent in ce situatie te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.

A binecuvanta

 Traducere dupa un articol de Pierre Pradervand

Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de
daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare,
pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de
daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre
voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de
munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.
Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se
va revarsa si ii va calauzi pe cale.Atunci cand va intalniti si discutati cu
diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu
Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si
abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca
aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar
si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.
Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor,
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet,
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata
indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul
fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod
neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna
a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.
A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste
cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.
A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare,
este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii
lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.
Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat
va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru
ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.
Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.
A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala,
omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a
atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate
colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.
Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci
pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru
ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta
lui Dumnezeu.
Fiti binecuvintati!