Poveste despre suflet

Era odata un rege care avea 4 neveste.

  Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce
era mai bun.

  De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama
ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

  Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele
avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste
momentele grele.

  Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie
in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea
il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

  Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi
singur."

  O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am
daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu
am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

  "Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

  Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

  "Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

  Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei
sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

  "Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat
si de acest raspuns.

  Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat
de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

  Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!"

  In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

  Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

  Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

  Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru
dupa ce nu mai suntem.

  Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.



Poveste preluata de pe http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/3928

Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era 
ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce 
luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste 
sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus: 


- Am auzit un greiere. 
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui. 
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul. 
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul. 

Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona 
unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul 
greiere. Prietenul sau a ramas uimit. 

- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc! 
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde 
de ce asculti cu ele. 
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest 
zgomot! 
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. 
Da-mi voie sa-ti arat. 

A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada 
discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, 
au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in 
jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor. 

- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce 
este important pentru tine. 

Ascultind zi de zi la televizor  gilceava, crimele, tragediile, 
URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU  se formeaza pe tot ce este 
urit, rau. Ni se impregneaza FRICA! 

Devenim neputinciosi, tematori ( de avion, de frig, de vint, de mincare, de 
oamenii de linga noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CIND SI CUM. 

UITE ASA:  ascultind asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile 
fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, tarim intr-o lume 
nesigura, urita, nu mai am incredere in nimeni, etc. 

Intre timp greierii cinta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim. 

Viata este frumoasa si merita traita! 

Hraneste-ti sufletul  ascultind tot ce te unge la suflet, nu ce te raneste! 
Dumnezeu ne-a dat sufletul sa il hranim, sa il curatam, sa avem grija de el.

E foarte bine!

Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care  se afla   - (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel, spunand: "E foarte bine!"                                                                                      

Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul  incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat  si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" .                                                                                                                                                           

La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca  prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.                                                                                                                                                                 
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare".                                                                                                                            
Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance  pe nimeni care nu era....intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.  La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare  cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat.  
                                                                                                              
"Ai avut drepate", i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca  patania cu canibalii.                                                                                                                                
  "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost  urat din partea mea sa fac acest lucru."                                    
  "Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!".                                                                                                  
  "Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?".                                      
  "Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine."                                                                                                                                                        
  Indiferent in ce situatie te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.

A binecuvanta

 Traducere dupa un articol de Pierre Pradervand

Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de
daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare,
pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de
daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre
voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de
munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.
Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se
va revarsa si ii va calauzi pe cale.Atunci cand va intalniti si discutati cu
diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu
Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si
abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca
aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar
si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.
Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor,
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet,
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata
indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul
fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod
neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna
a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.
A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste
cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.
A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare,
este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii
lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.
Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat
va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru
ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.
Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.
A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala,
omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a
atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate
colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.
Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci
pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru
ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta
lui Dumnezeu.
Fiti binecuvintati!

CINE-L PRIMEȘTE PE FIUL...

Un om bogat, pasionat de arta, avea in colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea impreuna cu unicul sau fiu, admirand minunatele piese din colectia lor.

Dar a izbucnit razboiul iar fiul a fost inrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, in timp ce salva viata unui camarad. Cind a primit anuntul, tatal a fost profund indurerat de pierderea unicului sau fiu.

O luna mai tarziu, a auzit batai la usa. In prag statea un tanar cu un pachet mare in brate...El a spus:

- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. In acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, in timp ce incerca sa ma duca pe mine intr-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.

Tanarul i-a inmanat  pachetul.

-Știu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.

Tatal a inceput sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tanar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul in care tanarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tanarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De cate ori avea vizitatori, el incepea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

Dupa moartea batranului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Incepem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

In sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

 Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Il vrea cineva pe fiul?!...

Intr-un tarziu, din cel mai indepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era in fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Și, lovind cu ciocanelul in masa:

-Adjudecat! VANDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-In sfarsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunand:

-Imi pare rau, dar licitatia s-a incheiat.

Rumoare in sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramane cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Cand am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decat in acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste intreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care il primeste pe Fiul obtine totul...

Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).

Aceasta este adevarata dragoste...

Dumnezeu sa va binecuvanteze!