duminică, 21 august 2011

Ghinion, noroc, cine poate sti...


A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte
frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data,
batranul il refuza.

"Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot
sa-mi vand prietenul?"
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.

Toti satenii au zis,

"Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce
ghinion teribil.

"Ghinion sau noroc?" a spus batranul. "Cine poate spune?"

Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o
intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa
tanara si s-a
intors cu intreg alaiul dupa el.

"Ce noroc!" au strigat satenii.Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze
caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul
incercand sa antreneze un cal salbatic.

"Ghinion," i-au spus prietenii. "Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului
tau? Esti si asa vai de capul tau."

"Ghinion, noroc, cine poate spune?" A replicat batranul.

Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii
din sat sa devina soldati. Toti in afara de unul.....fiul batranului, care
avea piciorul rupt.

"Cat de norocos poti sa fii," au urlat satenii.

"Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa.
Fii nostri probabil vor fi ucisi......"

Batranul a replicat,

"Ghinion, noroc, cine poate sti?"

Tine minte, "fericirea nu depinde de ceea ce esti sau de ceea ce detii ci
doar de ceea ce gandesti" - Dale Carnegie

"Multumirea aduce fericire chiar si in saracie. Nemultumirea aduce saracie,
chiar si in bogatie." - Confucius

duminică, 14 august 2011

POVESTEA CELOR DOUA BOABE



Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere. In schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea, spicul deveni copt si roada lui multa.
Bottom of Form
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria l-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii. Insa cei a caror inima este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har".