sâmbătă, 25 septembrie 2010

E foarte bine!

Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care  se afla   - (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel, spunand: "E foarte bine!"                                                                                      
Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul  incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat  si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" .                                                                                                                                                           
La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca  prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.                                                                                                                                                                 
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare".                                                                                                                            
Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance  pe nimeni care nu era....intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.  La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare  cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat.  
                                                                                                              
"Ai avut drepate", i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca  patania cu canibalii.                                                                                                                                
  "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost  urat din partea mea sa fac acest lucru."                                    
  "Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!".                                                                                                  
  "Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?".                                      
  "Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine."                                                                                                                                                        
  Indiferent in ce situatie te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.

joi, 23 septembrie 2010

A binecuvanta

 Traducere dupa un articol de Pierre Pradervand

Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de
daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare,
pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de
daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre
voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de
munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.
Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se
va revarsa si ii va calauzi pe cale.Atunci cand va intalniti si discutati cu
diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu
Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si
abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca
aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar
si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.
Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor,
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet,
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata
indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul
fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod
neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna
a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.
A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste
cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.
A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare,
este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii
lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.
Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat
va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru
ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.
Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.
A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala,
omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a
atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate
colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.
Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci
pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru
ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta
lui Dumnezeu.
Fiti binecuvintati!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

CINE-L PRIMEȘTE PE FIUL...


Un om bogat, pasionat de arta, avea in colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea impreuna cu unicul sau fiu, admirand minunatele piese din colectia lor.

Dar a izbucnit razboiul iar fiul a fost inrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, in timp ce salva viata unui camarad. Cind a primit anuntul, tatal a fost profund indurerat de pierderea unicului sau fiu.
O luna mai tarziu, a auzit batai la usa. In prag statea un tanar cu un pachet mare in brate...El a spus:
- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. In acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, in timp ce incerca sa ma duca pe mine intr-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.
Tanarul i-a inmanat  pachetul.
-Știu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.
Tatal a inceput sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tanar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul in care tanarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tanarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.
-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De cate ori avea vizitatori, el incepea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.
Dupa moartea batranului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:
-Incepem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
In sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:
-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...
 Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:
-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...
Din sala, cineva a stigat iritat:
-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...
Netulburat, adjudecatorul a continuat:
-Fiul!... Fiul!... Il vrea cineva pe fiul?!...
Intr-un tarziu, din cel mai indepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:
-Dau eu 10 pentru acest portret...
Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.
-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...
Sala era in fierbere.
-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...
Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:
-10, odata!...10, de doua ori!...
Și, lovind cu ciocanelul in masa:
-Adjudecat! VANDUT pentru 10!
Din fata, cineva a zbucnit:
-In sfarsit, putem trece la marea colectie!...
Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunand:
-Imi pare rau, dar licitatia s-a incheiat.
Rumoare in sala:
-Dar tablourile?!...Cum ramane cu maestrii?!...Colectia?!...
-Regret, a spus adjudecatorul. Cand am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decat in acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste intreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...
Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.
La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:
-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!
Pentru ca, vezi tu, acela care il primeste pe Fiul obtine totul...
Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).
Aceasta este adevarata dragoste...
Dumnezeu sa va binecuvanteze!

duminică, 12 septembrie 2010

A trai in totalitate in momentul prezent

Daca am sti sa facem acest lucru, viata ar fi mult mai frumoasa si mai simpla. De multe ori, preferam sa o complicam si sa alimentam ganduri nocive, temeri, frici, care ne indeparteaza de frumusetea momentului. Oamenii incearca sa evite multe lucruri si cad prada acelorasi lucruri. Daca depui un efort mare sa eviti ceva, rezultatul este exact invers: esti o victima sigura a acelui lucru. Fii relaxat! Nu te stradui din greu, caci numai fiind relaxat te poti feri, poti sa fii vigilent. Atunci cand esti relaxat, esti constient. Fii calm, linistit.

Cui se datoreaza incordarea ta? Faptului ca te identifici cu tot felul de ganduri, de temeri: teama de moarte, de faliment, de boala, tot soiul de temeri. Incordarea iti afecteaza si corpul, nu numai mintea. Poti sa incepi sa constientizezi; constientizarea te face sa nu te mai identifici cu mintea, cu temerile din ea. Se relaxeaza si corpul, fireste.

Poti sa incepi si de la celalat capat. Relaxeaza-te, lasa incordarea sa dispara, si, pe masura ce te relaxezi tot mai mult, vei constata ca in tine apare o anumita constienta. Relaxarea si constienta sunt inseparabile. Insa este mai usor sa incepi de la constientizare, pentru ca efortul de a te relaxa creeaza o anumita tensiune.

Mintea e vesnic in trecut, fie in viitor. Ea nu poate fi in prezent. Atunci cand esti in prezent, mintea nu mai exista, pentru ca mintea inseamna gandire. Cum sa gandesti in prezent? Poti sa te gandesti la trecut sau la viitor. Prezentul este o linie de demarcatie, atata tot. El nu are spatiu. Desparte trecutul de viitor, e doar o linie despartitoare. Poti sa fii in prezent, dar nu poti sa gandesti; pentru gandire e nevoie de spatiu.

Gandurile nu sunt spirituale, pentru ca dimensiunea spiritualului incepe numai atunci cand nu exista ganduri. Nu poti gandi in prezent. In clipa in care incepi sa gandesti esti deja in trecut. Vezi ca soarele rasare si spui: “Ce rasarit de soare frumos!” asta inseamna trecut, experienta a devenit deja trecut. Poti sa fii alaturi de soarele care rasare, dar nu poti sa gandesti.

Fii in clipa prezenta! Adu-ti toata fiinta in clipa prezenta. Nu lasa trecutul sa se amestece, si nu lasa viitorul sa intervina. Trecutul nu mai e, a murit. De ce sa-ti faci griji in privinta lui? De ce sa continui sa-l rumegi, iarasi si iarasi? El e doar in mintea ta; e doar o amintire. Viitorul nu a venit inca, ce rost are sa te gandesti la el? Cum sa te gandesti la ceva care inca nu e? Cum sa-ti faci planuri privitor la el? Tot ce faci pentru el nu o sa intample, si atunci te vei simti frustrat, pentru ca intregul isi are planul lui.

Existenta are planurile ei, e mai inteleapta decat tine- intregul trebuie sa fie mai intelept decat partea. De ce ai pretentia sa fii intregul? Intregul are propriul destin, propria implinire; de ce te mai framanti tu? Si tot ce vei face va fi un pacat, pentru ca ai ratat clipa-clipa prezenta. Si daca lucrul asta devine un obicei, atunci cand va veni viitorul il vei pierde si pe el, pentru ca nu va fi viitor cand vine, va fi prezent. Ieri te gandeai la azi pentru ca atunci era maine; acum este azi si te gandesti la maine, iar cand maine vine, devine azi- pentru ca tot ce exista, exista aici si acum.

Daca ti-ai obisnuit mintea sa priveasca spre maine, cand mai traiesti? Maine nu vine niciodata! Atunci vei continua sa ratezi, sa pierzi: iar asta e un pacat. Asta e intelesul radacinii ebraice a verbului “a pacatui.”
Fii din ce in ce mai constient, fii din ce in ce mai atent si mai sensibil la prezent. Dar aici apare o problema. Straduindu-te sa fii in prezent poti sa devii atat de incordat incat, din cauza asta, sa nu poti sa fii in prezent. Daca te gandesti prea mult la cum sa fii in prezent, acest gandit nu o sa te ajute. Daca uneori ai sa te gandesti la trecut sau la viitor, imediat te vei simti vinovat ca ai comis iarasi un pacat. Sa nu te simti vinovat! Ori de cate ori iti dai seama ca te-ai dus in trecut sau in viitor, nu face o problema din asta. Revino in prezent, pur si simplu! Intoarce-te la ceea ce faci, simplu, cu inocenta. Nu crea vinovatie. Pune accent pe faptul ca ti-ai adus aminte, nu pe faptul ca ai uitat. E firesc sa uiti. Frumusetea e ca te-ai intors. Ai facut imposibilul; fii fericit pentru asta!

Cand vei deveni prezent si total constient, iti vei da seama ca lumea pe care o vedeai in jurul tau nu era lumea adevarata, pentru ca tu o vedeai printr-un ecran de somn. Atunci cand nu traim constient, luam intreaga existenta ca pe un ecran, si apoi proiectam pe acel ecran propriile ganduri. Vedem lucruri care nu exista si nu vedem lucruri care exista.

Majoritatea oamenilor sunt tot atat de neatenti si nepasatori la ce se petrece in jurul lor ca si in timpul somnului. Asta ni se intampla in fiecare zi. Nu suntem prezenti, nici pentru lume, nici pentru noi.

Actioneza, vorbeste pe deplin constient si vei constata ca in tine se produce o schimbare formidabila. Insusi faptul ca esti constient iti schimba actiunile. Atunci vei putea descoperi viata, viata din abundenta, viata care nu se sfarseste niciodata.

Sursa: "Constientizarea- cheia pentru a trai in armonie", OSHO, Pro Editura si Tipografie

luni, 6 septembrie 2010

Lasa-ti viata in pace

-articol scris de Delia Muresan-


Ne zbatem… si doamne ce ne place sa ne zbatem. Da, ne place, pentru ca ne-am obisnuit sa avem ceva la care sa “muncim”, ne-am obisnuit sa fim stresati, ne-am obisnuit sa iubim pentru ca avem “nevoie” de cineva care sa ne confirme ca suntem OK. Ne zbatem ca sa demonstram ca suntem si noi buni, ca meritam si noi sa avem viata pe care ne-o dorim.
Ne place pentru ca avem “senzatia” ca am facut CEVA sau am facut TOTUL si NU e vina noastra ca nu se intampla. De fapt suntem blocati intr-un noroi ce devine mocirla, ce ne murdareste peste tot, care se lipeste de noi si pe care il simtim pana in adancul sufletului.
Incercam de cele mai multe ori sa ne mai dam cu putina apa, sa ne curatim, insa de obicei nu ne miscam, stam inlemniti acolo, incremeniti de propria noastra situatie.

Simtim ca suntem legati, obligati sa ramanem acolo

Incepem atunci sa cautam raspunsuri, din acelasi loc. Incercam sa aflam “de ce ni se intampla noua asta”. Gasim justificari in carti, in ce ne-a spus cineva, cautam iar in exterior raspunsuri la o intrebare la care ne poate raspunde doar sufletul. Si in ciuda faptului ca ni se pare ca ne-am schimbat, ni se pare ca acum gandim pozitiv, ramanem blocati in aceeasi mocirla, doar ca suntem mai curati putin. Am reusit sa mai facem putina curatenie.
Daca esti in blocajul acesta si mai gandesti si negativ, te plangi de ce ti se intampla, nu faci decat sa te murdaresti si mai tare. Nu faci decat sa faci o groapa in care te tot afunzi.

Totusi ce putem face face?

INTOTDEAUNA inaintea noastra se afla o linie, e linie ce ne desparte de atingerea visului. E o linie ce inseamna de fapt acceptarea situatiei, asa cum e ea, nasoala, dureroasa, trista etc.
Eckhart Tolle spunea:
Uneori renuntarea inseamna a nu mai incerca sa intelegi si inseamna sa nu te mai deranjeze faptul ca nu stii. Orice accepti in totalitate iti va aduce linistea. Inclusiv acceptarea faptului ca nu poti accepta, ca opui rezistenta.
Asadar ceea ce putem face cand ne confruntam cu o situatie dificila este sa nu ne plangem, sa nu incercam sa intelegem prea mult, sa ne gandim ce ne dorim, cum am vrea sa fim noi dupa ce trecem acea linie, cum ne simtim acolo, ce ne-am dori sa avem cu noi etc.
Stim insa ca nu putem ajunge acolo decat daca “salutam” acea linie. Ne punem pe ea, acceptam situatia, multumind ca a aparut in viata noastra, ne abandonam de fapt vointei divine. Facem un dus de lumina care ne curata de tot noroiul, ne curata profund si ne da curaj.
Da, si veti simti atunci eliberare si da, veti primi atunci raspunsurile pe care le cautati. Da, viata pe care ati vizualizat-o dupa linie se materializeaza. Da, se poate si da, nu ajunge gandirea pozitiva. Si da, doar tu poti face asta, nu poate nimeni altcineva face asta pentru tine. Da-ti frau liber din interior si vei face pasi importanti spre implinirea ta.
Lasa-ti viata in pace, renunta la a mai controla totul, controlul e o iluzie. La un moment dat, peste cativa ani, te vei trezi in acelasi loc si nu vei intelege ce ai gresit.
Lasa-ti viata in pace, accepta, renunta la indarjire si vei evolua spre implinirea viselor tale.