marți, 18 ianuarie 2011

Astazi mi-a batut la usa o fosta iubire.


O iubire traita nebun si neintelept, genul de iubire despre care auzi petrecandu-se altora si-ti spui ca tu nu vei trai in viata ta asa ceva, slava Cerului! Iar cand vine, nu i te poti opune, o traiesti cu rasuflarea taiata si cu inima franta si nu te recunosti nicicum. Iubirea aceea pe care nu-ti vine sa o strigi in gura mare pentru ca nu intelegi cum de nu poti renunta la ea. 

Iubirea lectie. Iubirea oglinda. 
Cea dupa care simti ca in viata ta nu o sa te mai darui, nu o sa mai iubesti, iti incui inima si o lasi doar sa pompeze sange si te indrepti catre natura, catre ceea ce e usor de iubit - plante sau animalute sau carti, ori catre Dumnezeu, in lipsa de altceva.

Alegi singuratatea.
Alegi sa te pazesti cu 7 lacate, distrugi podurile, si-i privesti pe cei care vor sa se apropie de tine ca pe potentiali inamici.
Si te stradui sa intelegi de ce.
Daca ai rabdarea de a intelege, poti merge mai departe.

Darami zidurile. Descui lacatele. Refaci podurile. Te intorci cu fata spre lume. Esti pregatit pentru ceea ce vine.

Si-i multumesti celui care te-o iubit asa de tare incat si-a asumat lectia si suferinta alaturi de tine. Il iubesti iar. Dar altfel.

Te uiti in jur si-i vezi pentru prima data pe cei care astepta la poarta inimii tale.
Si traiesti mai departe.

.....preluat dintr-un mail trimis de JeDi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu