marți, 26 aprilie 2011

Darul



Se povesteste cã un tânãr, singur la pãrinti, urma sã-si încheie cu
brio studiile academice. De luni de zile admirase o masinã expusã în
vitrina unui
magazin auto. Stia cã tatãl lui îsi poate permite sã cumpere o astfel
de masinã, asa cã si-a exprimat dorinta sã o primeascã în dar la
absolvire.

Ziua mult asteptatã se apropia, însã fãrã ca tânãrul sã poatã depista
vreun semn cã masina mult visatã va intra în posesia sa. O usoarã
dezamãgire începuse sã i
se cuibãreascã în inimã.


În seara dinaintea festivitãtii de absolvire, tatãl si-a chemat fiul în birou.
L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de
el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos
împachetatã, rostind emotionat: "Felicitãri, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperând cã va gãsi în ea cheile masinii. Însã în
cutie se afla o biblie scumpã, îmbrãcatã în piele, cu numele lui scris
în litere
aurite pe copertã.

Dezamãgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatãlui, tânãrul a iesit furios din camerã,
pãrãsind definitiv casa tatãlui sãu.


Anii au trecut. Tânãrul de odinioarã avea de-acum o afacere prosperã
si o familie frumoasã. Într-un târziu, si-a dat seama cã vremea nu stã
în loc si a
hotãrât sã-si viziteze tatãl, pe care nu-l mai vãzuse din ajunul
absolvirii facultãtii.

Însã înainte ca sã poatã pleca la drum, o telegramã fulger îl anuntã
cã tatãl lui a decedat si cã toatã averea i-a rãmas lui, ca singur
mostenitor.


Ajuns din nou acasã dupã ani de zile, inima i-a fost coplesitã de
tristete si regrete. A intrat în biroul tatãlui sãu. La un capãt al
mesei grele din lemn de
stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în
aceeasi pozitie în care o lãsase el înainte de a pãrãsi casa
pãrinteascã. Cu ochii
împãienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sã
citeascã în ea.

La un moment dat, întorcând încã o filã, un plic alb a fluturat la
podea. S-a aplecat sã ridice plicul, pe care se afla adresa
magazinului auto de unde
sperase cu ani în urmã sã primeascã masina mult visatã. În plic, un
contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în
litere mari peste
termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.


De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântãrile lui Dumnezeu, doar
pentru cã nu sunt "împachetate" cum ne-am asteptat ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu