duminică, 30 octombrie 2011

VORBESTE-NE DESPRE IUBIRE cu Kahlil Gibran


VORBESTE-NE DESPRE IUBIRE
cu KAHLIL GIBRAN

        Or, eu nu sunt decat un cautator de taceri si ce comoara am gasit in tacerile mele, pe care sa o impart cu incredere?
        Cand Iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
        Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
        Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
        Iar daca vocea-i va vorbeste, dati-i crezare,
        Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile, asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile.
        Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice. Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
        Precum ea se ridica pana la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile cele mai fragile care freamata in lumina Soarelui,
        Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
        Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
        Va treiera pentru a va descoji.
        Va vantura spre a va curata de pleava.
        Va macina pana la inalbirea fainii.
        Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
        Ca apoi sa va harazeasca focului sau si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
        Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste tainele inimii si astfel sa deveniti o parte din inima Vietii.
        Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
        Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita,
        Fiindca Iubirii ii este de ajuns Iubirea.
        Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti: „Creatorul e in inima mea”, ci mai degraba: „Eu sunt in inima Creatorului”
        Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini.
        Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
        Sa te topesti si sa devii izvor ce susura in noapte-si canta,
        Sa cunosti durerea prea marii duiosii,
        Sa fii ranit de intelegerea Iubirii,
        Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te,
        Sa te trezesti in zori cu inima intraripata si sa inalti multumire pentru inca o zi de Iubire,
        Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul Iubirii,
        Sa te intorci impacat acasa la ora amurgului,
        Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit, iar pe buze un cantec de lauda.
        Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul Iubirii, fiindca Iubirea, daca o meritati, va va arata drumul ea insasi.


2 comentarii:

  1. am redirectionat si eu articolul tau de la mine de pe blog...superb, multumesc din suflet:)...si pe faceboock la-m dat, e exceptional...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Doresc tuturor sa ajunga painea sfanta la ospatul divin....Sa ne intalnim cu totii acolo...:)

    RăspundețiȘtergere