duminică, 13 decembrie 2009

Invitatie


Invitaţie…

De Orian Mountain Dreamer

Traducere Andrei Radulescu

Ţi-am trimis invitaţia mea,

Notă înscrisă în palma mâinii mele de focul vieţii.

Nu sări şi ţipa:”Da, asta e ce vreau, să o facem!”

Doar ridică-te în picioare în linişte şi dansează cu mine.

Arată-mi cum îţi urmezi dorinţele cele mai profunde,

Coborând în spirală în durerea din durere.

Şi eu am să-ţi arăt cum mă întind în interior şi mă deschid în afară

Să simt sărutul Misterului, buze dulci pe ale mele, în fiecare zi.

Nu-mi spune că vrei să ţii toată lumea în inima ta.

Arată-mi cum refuzi să faci rău altuia fără ca să te abandonezi

Pe tine însuţi atunci când eşti rănit, şi te temi că nu eşti iubit.

Spune-mi o poveste despre cine eşti tu

Şi vezi cine sunt eu în poveştile pe care le trăiesc.

Şi împreună ne vom reaminti că fiecare dintre noi are mereu o opţiune.

Nu-mi spune cât de minunate au să fie lucrurile....într-o bună zi.

Arată-mi că poţi risca să fii împăcat complet, de-adevăratelea cu felul

În care stau lucrurile acuma, chiar în acest moment, şi din nou

În următorul, şi în următorul, şi în următorul...

Am auzit destule poveşti cu războinici de o îndrăzneală eroică.

Spune-mi cum te fărâmiţezi când loveşti zidul,

Acel loc pe care nu-l poţi străbate prin forţa propriei voinţe.

Ce te face să te duci de partea cealaltă a zidului,

Spre fragila frumuseţe a propriei tale naturi umane?

Şi după ce ne-am arătat unul altuia cum am stabilit şi păstrat limitele

Clare şi sănătoase ce ne ajută să trăim unul lângă altul,

Hai să riscăm să ne amintim că nu ne vom opri de a iubi în tăcere

Pe acei pe care i-am iubit odată cu voce tare.

Du-mă în locuri pământeşti ce te învaţă să dansezi

Locuri în care poţi risca să dai voie lumii să-ţi rupă inima.

Şi eu te voi duce în locuri unde pământul de sub picioarele mele

Şi stelele de deasupra capului îmi întregesc inima, iar şi iar.

Arată-mi cum te ocupi de afaceri,

Fără să dai voie afacerilor să hotărască cine eşti tu.

Când le-am dat de mâncare copiilor, dar vocile din noi şi din jurul

Nostru încă mai ţipa

Că dorinţele sufletului au un preţ prea mare,

Hai să ne amintim unul altuia că-n aceste probleme nu-i vorba

Niciodată despre bani.

Arată-mi cum dăruieşti alor tăi şi lumii

Poveştile şi cântecele pe care copiii copiilor noştri ai vrea să şi le reamintească,

Şi eu îţi voi arăta cum lupt nu ca să schimb această lume, ci ca să o iubesc.

Stai lângă mine, în momentele lungi de singurătate împărtăşită,

Cunoscând atât singurătatea noastră absolută, cât şi aparţinerea noastră de necontestat.

Dansează cu mine în linişte, şi în sunetul micilor cuvinte zinilce,

Fără ca să întorci niciunul împotriva mea, la sfârşitul zilei.

Şi când sunetul tuturor declaraţiilor noastre de cele mai sincere intenţii a murit în vânt

Dansează cu mine în pauza infinită dinainte de următoarea meare inhalaţie

A respiraţiei ce ne respiră pe toţi întru fiinţă,

Fără a umple vidul, nici din afară nici dinăuntru.

Nu spune „Da!”

Doar ia-mă de mână şi dansează cu mine.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu